TRASEUL MOECIU DE SUS - STRUNGA BRANULUI

• Turism 
  

•     
  
• 
  
•      ATRACTII BRAN

Vecinatatea Castelului Bran,

Situat la 30 km de Brasov, intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, Castelul Bran este un important monument national si punct de reper al turismului din Romania, datorita atat frumusetii lui, a peisajului, cat si a legendei contelui Dracula, al carui spirit bantuie inca aceste locuri stravechi. Castelul Bran ( in slava - brana = poarta ) apare mai intai in documentele din prima domnie a lui Basarab Laiota ( 1473-1476 ). Cetatea Bran, aflata dincolo de trecatoare, spre Ardeal a fost ridicata de cavalerul teuton german Dietrich, dupa 1212. Facuta la inceput din lemn, ea este inlocuita de sasi cu una de piatra, zidita pe la 1377 sub domnia regelui Ludovic. Pe la sfarsitul secolului al XV - lea regele Vladislav o vinde brasovenilor, pentru 1000 de florini cu tot tinutul inconjurator. Denumirea germana "Torzburg" deriva probabil din numele Tydricus, dupa cum era denumita stana pe care cetatea a fost construita dupa 1377. Acest nume a devenit in limba maghiara "Terch" sau "Torcs". Forma romaneasca "Turciu", folosita mai intai de catre Mircea cel Batran ( 1413 ), s-a pastrat in numele paraului Turcu, care curge langa cetate.

 Muzeul etnografic în aer liber din Bran

 este amenajat în parcul din vecinatatea Castelului Bran. În acest muzeu au fost aduse si reconstituite unele din cele mai vechi si mai tipice constructii din zona. Deschis pentru public în 1961, muzeul numara în 1981, 14 gospodarii taranesti si instalatii tehnice. Monumentele au fost selectionate si grupate pe baza cercetarilor din 1958-1960.

 Muzeul Vamii,

supraveghea trecatoarea care face legatura între Transilvania si Muntenia. Din 1377-1382 când a fost construit, pâna astazi, el a fost martorul unor evenimente-reper pentru istoria locurilor pentru care, prin pozitia si rangul sau, era pus sa dea seama.

 "INIMA REGINEI MARIA"

CAPELA

Jos, în vale, la baza stâncii, odihneste simbolic inima Reginei Maria, semn al ptuirii de care Branul si branenii s-au bucurat în anii de glorie ai monarhiei românesti.
Castelul Bran a fost unul din locurile favorite ale Reginei Maria, a carei inima, aflata intr-o caseta de argint,a fost gasita intr-o nisa a edificiului. Astfel, la poalele dealului pe care este asezat castelul s-a construit o capela dedicata acesteia.
O dorinta testamentara inedita a Reginei Maria a fost ca inima sa sa nu fie îngropata în biserica de la Curtea de Arges, necropola familiei regale, ci sa fie depusa în ctitoria sa, bisericuta "Stella Maris", construita la Balcic si închinata Sf. Fecioare Maria. Inima a fost asezata într-o mica caseta octogonala de argint, învelita cu un drapel dublu- o fata cu steagul României, cealalta cu steagul Marii Britanii. Caseta de argint a fost introdusa într-o caseta de bijuterii de argint aurit, gravata si ornamentata cu pietre pretioase, cadoul de nunta primit de Maria, în 1893, de la "Doamnele Române". La rândul ei si aceasta caseta a fost învelita într-un steag. Casetele au fost depuse într-un sarcofag de marmura alba.
În septembrie 1940, la scurt timp dupa abdicarea fratelui sau, cu aprobarea autoritatilor române si a noului rege, Mihai I, arhiducesa Ileana a ordonat administratorului resedintei sale de la Bran, generalul Zwiedineck sa aduca "Inima Reginei Maria" de la Balcic la Bran si sa aseze mormântul în biserica de lemn a resedintei. În primavara anului 1941, Ileana a amenajat o mica capela în stânca Magurii Branului, unde credea ea, "lumea putea sa vina libera sa se închine". Capela avea un grilaj de fier, ornamentat cu cruci, de tipul crucii gamee, un simbol des folosit de regina Maria în timpul vietii.
În iulie 1968, comunistii au profanat capela din Magura Branului si inima reginei României Mari a fost mutata într-un birou al Muzeului Bran, iar dupa trei ani a fost aruncata pe un raft al Muzeului National de Istorie a României. O imagine simbol pentru soarta adevaratelor valori ale istoriei contemporane a românilor în perioada dictaturii comuniste.

Case memoriale din zona Bran

   Sextil Puscariu s-a nascut în Brasov în data de 04.01.1877. Numele sau este Sextil Iosif Puscariu. Anul nasterii a ramas în istorie. Va ramâne si omul, prin tot ce a publicat si a scris.    Sextil Puscariu a luat în studiu numeroase aspecte ale culturii nationale, de la filologie la arta si la viata sociala, si a dovedit pentru toate, nu numai o profunda întelegere, ci si o mare pasiune. A scris versuri si schite, a întretinut legaturi strânse cu numerosi reprezentanti ai literaturii noastre, a scris cronici muzicale si teatrale.    Initiaza si conduce ziarul "Glasul Bucovinei" aparut la 22.10.1918, cea mai activa si raspândita publicatie româneasca din Bucovina. Participa activ la unirea Bucovinei cu Vechiul Regat. În primavara lui 1919 ise ofera postul de ministru al Bucovinei la Bucuresti, dar refuza: Sextil Puscariu ramâne omul de stiinta integru    Accepta sa fie primul rector român al Universitatii din Cluj si pune temelia Muzeului limbii române (1919).
Infiinteaza la Cluj si este directorul revistei "Dacoromânia", în anul 1920.Este membru în delegatiaRomâniei la Liga Natiunilor de la Geneva (1922-1925).

• Dr. Aurel Stoian (1866-1972) - Presedintele Consiliului National Românesc din Bran, semnatar al actului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, medic, edil si primar al localitatii Bran.
• Dr. Iosif Puscariu (1889-1965) - Fondator al Spitalului oncologic din Brasov.
• Profesor Doctor Docent Liviu Popovici (1927-1994) - om de stiinta si neurolog de renume mondial, membru al Academiei de Stiinte Medicale.
• Profesor Doctor Docent Valeriu Lucian Bologa (1892-1971) titan al istoriei medicinei si membru al unui numar de 23 de societati si academii de stiinte, legat de Bran prin origine si iubire.
• Profesor Universitar Dr. Aron Petric (1915-1981) -; decan al Facultatii de Istorie din Bucuresti, cercetator si dascal de exceptie, fiu al Branului.

CETATEA RASNOV

În partea superioară a Ţării Bârsei, la circa 15 km depărtare sud-vestică de oraşul Braşov, pe vechiul drum comercial care lega – prin trecătoarea Bran – bătrâna cetate a Braşovului de capitala de odinioară a Ţării Româneşti, Câmpulung Muscel, se află oraşul Râşnov, menţionat deseori în documentele medievale ca orăşel-târg.

Fiind o cetate ţărănească, ridicată în evul mediu de locuitorii Râşnovului cu scopul de a se adăposti şi apăra în vremurile invaziilor vrăjmaşe, trecutul ei este strâns legat de întreaga dezvoltare istorică a populaţiei respective.
Cercetările arheologice vorbesc despre o intensă viaţă daco-romană pe aceste plaiuri ale Ţării Bârsei. Săpăturile arheologice arată că în epoca dacică locuiau dacii cumidavensi, avănd centrul principal aşezarea Cumidava, aşezată pe teritoriul agricol al oraşului Râşnov la circa 500m est de râul Bârsa. Castrul roman descoperit aici a fost construit la începutul stăpânirii romane si a dăinuit până după anul 250 d.C. cu scopul de a supraveghea şi apăra căile de pătrundere peste munţi în Ţara Bârsei, atestată de o inscripţie de pe vremea împăratului Alexandru Sever (222-235 d.C.) găsită chiar în ruinele acestui castru.
Cetatea Râşnov a fost construită prin efortul colectiv al locuitorilor din această aşezare ajutaţi de cei din comunele învecinate, Cristian şi Vulcan într-o perioadă când principala ocupaţie a acestora era agricultura, din care s-a şi numit „cetate ţărănească”.
Prima menţiune documentară despre cetatea ţărănească a Râşnovului datează din anul 1335 când cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în Ţara Bârsei, a fost pustiit întregul ţinut, în afară de cetatea de pe dealul Tâmpa de la Braşov şi de cetatea Râşnovului, care fiind puternic fortificate au rezistat atacurilor, salvând viaţa locuitorilor refugiaţi între zidurile lor.
Începuturile zidirii cetăţii au fost stabilite la sfârşitul sec. al XIII-lea de către ţăranii râşnoveni, nu are un stil arhitectonic pretenţios apropiat de construcţia caselor obişnuite, adaptat cerinţelor de fortificare. Ca material au fost întrebuinţate piatra şi cărămida. Înălţimea zidurilor este de aproximativ 5m, iar lăţimea cea mai mare o prezintă zidul sudic, care nefiind dublat ca celelalte ziduri, în unele locuri are 1,5 m. Zidurile ca şi turnurile erau acoperite cu ţiglă pentru a preveni incendiile provocate de asediatori.
Traseul zidurilor este neregulat, din cauza terenului accidentat de la marginea culmei dealului pe care îl înconjoară, fapt care imprimă zidurilor cetăţii profilul unei masive centuri zimţate. Complexul cetăţii ţărăneşti a Râşnovului cuprinde două curţi: una exterioară, în faţa zidului estic al cetăţii, mărginită de un zid fortificat şi dotat cu un turn pătrat denumit „turnul vechi”; una interioară, înconjurată de zidurile şi turnurile cetăţii. Curtea exterioară, situată în partea estecă a cetăţii, servea pentru adăpostirea vitelor, constituind în acelaşi timp şi un avanpost întărit pentru apărarea cetăţii. Cetatea are doua curti, una exterioara unde este amplasat un turn patrat numit Turnul Vechi si unde erau adapostite animalele, si una interioara. Datorita faptului ca cetatea are o sursa de apa in interior - o fantana adanca de 143 de metrii, cei refugiati aici puteau face fata unor asedii lungi atacatorii renuntand pana la urma la asediu. Astfel Cetatea Râşnov si-a dobandit o reputatie de cetate de necucerit. In legatura cu fantana din interior exista o legenda (asemanatoare cu ceea de la Castelul Huniazilor). Astfel legenda spune ca in timpul unui asediu râşnovenii au pus doi prizonieri turci sa sape o fantana in mijlocul cetatii si i-au asigurat ca odata ce au terminat fantana vor fi lasati sa plece. Prizonierii au sapat fantana timp de 17 ani timp in care au scris versete din Coran pe peretii acestuia (vizibile si azi). Soarta lor nu este clara unii spun ca ar fi fost lasati sa plece iar altii ca ar fi fost executati dupa terminarea fantanii. Cetatea Râşnovului a dainuit multi ani chiar si dupa ultimul asediu din 1690, in 1718 a fost partial distrus de un incendiu iar in 1802 a fost avariata de un cutremur. In timpul revolutiei de la 1821 si a celei din 1848 multi revolutionari s-au refugiat in cetate. In prezent Cetatea Râşnov este restaurata si poate fi vizitata existand un restaurant si o gama larga de servicii turistice fiind un exemplu pozitiv in ceea ce priveste restaurarea si intretinerea cetatilor din Transilvania. Ca aspect inedit turistii au posibilitatea sa admire intinsa Depresiune a Braşovului si  Ţara Bârsei prin binoclul cu fise instalat in cetate.